F'IZIC, -Ă, fizici, -ce, adj., subst. 1. Adj. Care se referă la corpul fiinţelor vii, în special la activitatea muschilor, care aparţine corpului fiinţelor vii, în special activităţii musculare. ♦ Care aparţine simţurilor. Plăceri fizice. 2. S.n. Aspectul exterior al unei persoane; constituţie naturală a unei persoane. 3. Adj. Care aparţine materiei, privitor la materie; material; concret. ◊ Geografie fizică = ramură a geografiei având ca obiect studiul naturii suprafeţei terestre si a mediului geografic. 4. S.f. Stiinţă fundamentală din ciclul stiinţelor naturii care studiază proprietăţile si structura materiei, formele miscării ei si legile generale ale fenomenelor naturii anorganice, precum si transformările reciproce ale acestor forme de miscare. ♦ Manual care cuprinde elementele acestei stiinţe. 5. Adj. Care aparţine fizicii (4), privitor la fizică. - Din fr. physique.
Sursă : DEX'98 (31381)  - romac

F'IZIC adj., s. 1. adj. v. corporal. 2. adj. v. sexual. 3. adj. v. trupesc. 4. adj. pământesc, trupesc. (O iubire ~.) 5. s. v. conformaţie. 6. adj. v. concret. 7. adj. v. mecanic. 8. adj. manual, (înv.) meca-nicesc. (Muncă ~.)
Sursă : Sinonime (184207)  - siveco

f'izic adj. m., pl. f'izici; f. sg. f'izică, pl. f'izice
Sursă : DOR (246426)  - siveco

f'izic s. n.
Sursă : DOR (246427)  - siveco

F'IZI//C² ~că (~ci, ~ce) 1) Care ţine de corpul fiinţelor vii si de activitatea musculară; propriu corpului fiinţelor vii si activităţii musculare. Forţă ~că. Dezvoltare ~că. 2) Care ţine de materie; propriu materiei. ◊ Geografie ~că ramură a geografiei care se ocupă cu studiul naturii suprafeţei terestre si mediului geografic. 3) Care ţine de fizică; propriu fizicii. /<fr. physique, lat. physicus
Sursă : NODEX (334927)  - siveco

F'IZIC¹ n. rar Exterior al unei persoane. /<fr. physique, lat. physicus
Sursă : NODEX (334926)  - siveco